Obisnuiam sa....

Postarea asta e despre mine ,despre lucrurile ce obisnuiam sa le fac...obisnuiam sa ma duc la scoala sa pierd vremea pe acolo sa vin acasa sa stau sa dorm sa ies afara sa ies sa rad sa glumesc...obisnuiam sa fiu un pusti normal de 16-17 ani care se gandea ca trebuie sa termine o scoala si sa faca totul batraneste.Obisnuiam sa fac oamenii din jur sa rada fara sa spun o gluma de mai multe ori sau fara sa fac ceva amuzant de doua sau de trei ori ,ma invatasem asa cu zambetu pe buze obisnuiam sa ii fac pe oameni atenti,obisnuiam sa fiu ascultat...dar pana la urma trebuie sa ma dezobisnuiesc de chestiile astea si sa imi vad de "drumul deschis" de parinti mei.Obisnuiam sa scriu si despre partea mea sentimentala...dar sincer nu stiu ce sa scriu deocamdata stau pe loc...si astept si o sa mai astept.Au trecut mult prea multe asa inexplicabile...nescrise,uitate toate una peste alta...ciudat,cred ca asta e cuvantu cel mai potrivit aici,cum ziceam...o sa renunt la aceste obiceiuri defapt am renuntat de vreo 4-5 luni.

E aproape la fel sau mai rau...

Sa incep cu inceputu..."am ajuns si eu acasa..."in fine da am ajuns acasa dupa 4 luni de zile in care n'am reusit sa fac absolut nimic nici nu prea m'am straduit sa fac ceva dar am venit,si multi se asteptau la altceva din partea mea nu stiu la ce dar cand stai 4 luni inchis asa,fara sa faci ceva,fara sa vorbesti cu nimeni..este ciudat sa dai dintr'o data de "civilizatie" adica inca ma simt singur sincer pana o sa ma reacomodez...sau nu,pana o sa fie mai bine..sau nu,pana o sa mor cu un bat infipt in cur cazand din copac...sau nu,oricum...E aproape la fel sau mai rau...niciodata mai bine!In rest...WTF..ce sa va zic?Bine am venit...rau am nimerit!:)