E greu sa iti zici de unu singur sa lupti.E greu sa nu ai cu cine tine o conversatie care sa fie importanta.Dar si mai greu e ca cei de acasa sa te cam marginalizeze si sa se ascunda de tine chiar daca tu ii iubesti,si desi nu esti aroape de ei sa le dovedesti asta tu simti.E FOARTE GREU!!!Sa speri la un viitor pe care nu ti'l poti face tu,sa stai sa iti aduci aminte de ce ziceau ai tai..."viitoru nu ti'l faci tu".Eram mic si prost...vedeam lume care intra pe poarta casei...ii vedeam super rar,dar si cand ii vedeam si ii auzeam cum vorbesc...atunci nu bagam de seama ca eram ciudatel,eram mic si prostanac,dar acum le iau vorbele in calcul si imi aduc aminte cu drag de fiecare cuvant,dar un cuvant mai degraba o vorba cica zice asa "Sarac lipit dar alaturi de cei dragi" acuma inca analizez vorba asta.E greu sa ai o lupta cu tine insuti..sa porti un razboi cu persoanele lor si sentimentele tale.Sincer...am vazut prea multe,simt prea mult deci nu ma mai sperie nimic.Va spun doar Dati'o la pace!Eu am de platit o datorie mare.
Si nu uita daca as putea sa ma despart de toata lumea fara sa simt...as face'o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu